The Silent Scream

Three people a day commit suicide in Flanders, the highest rate in Western Europe (Flanders Today)

I think the idea regarding the media involving in the suicide cases is a very good one: „Suicide-prevention organizations have drawn up a set of guidelines for the press and media in covering suicides, in an attempt not to overdramatise or normalise the practice… Don’t report unnecessary details; don’t dramatise the circumstances, especially regarding images; don’t romanticise or idealise the dead person, to avoid imitation; don’t sensationalise the report in the case of a famous person.”

Catedrale: Onze Lieve Vrouwekerk (Biserica Doamnei Noastre Dragi) Antwerpen

Foto: tibipop; pentru informații legate de catedrală, vezi aici.

Câteva date: lungimea în interior-118 m; înălțimea turnului nordic-123 m, cel mai înalt turn bisericesc din Benelux; înălțimea turnului sudic-65.3 m; capacitate-2400 locuri, însă, în principiu, catedrala poate gazdui până la 25 000 persoane; 125 coloane; 128 ferestre, dintre care 55 pictate; 1.5 milioane euro costuri pentru întreținerea anuală a catedralei

A treia poză: în fața catedralei se află statuia artistului Peter Paul Rubens (1577-1640), catedrala deținând trei dintre operele marelui artist: The Raising of the Cross, Assumption of the Virgin Mary și The Descent from the Cross.

Demitizări

SL372939

Pe mulți, în special pe teologi, cuvântul din titlu îi irită. Și uneori pe bună dreptate. Sunt însă multe lucruri în viața noastră de zi cu zi care trebuie demitizate. Vă aduceți poate aminte de emisiunea Mythbusters.

De când am plecat în Occident găsesc o grămadă de mituri despre români, pe care tot trebuie să le demitizez în fața belgienilor, precum și o grămadă de mituri despre străini, pe care trebuie să le demitizez în fața românilor. Am învățat că orice generalizare e nocivă și generatoare de conflicte.

Unul dintre aceste mituri este legat de așa-zisa răceală, lipsă de ospitalitate a germanicului, a nordicului, spre deosebire de căldura și ospitalitatea latinilor, și a românilor în special. Nu pot să contest ospitalitatea românului, însă nici nu o pot generaliza. La fel și cu „căldura”. La fel, nu pot să contest o anumită „răceală” a occidentalului, dar nici nu o pot generaliza. La fel cum nu pot contesta o anumită „răceală” sau indiferență a românului. Nu o dată mi-a fost dat să aud aici expresia: „fiecare în dreptul lui”, denotând indiferența, și asta din partea românilor.
Înainte să vin în Belgia mi-am zis, și am zis-o și altora, că prefer „răceala”, dar, în același timp, bunul simț și corectitudinea neamțului în locul „căldurii” spaniolului sau a italianului.

În fine, de mai bine de 2 ani și jumătate sunt în Belgia, iar experiențele cu oamenii de aici de până acum mă determină să consider un mit și o simplă generalizare tot ceea ce se spune despre răceala celor de neam germanic. Nu mai departe, în această dimineață – dat fiind că soția mea va fi operată mâine dimineață de pietre la fiere iar în această după-amiază soacra mea va sosi la noi – am primit, pe lângă asigurările întregii biserici flamande de rugăciunile lor – două scrisori, din partea unei doamne germane, una de bun-venit pentru soacra mea și una de încurajare pentru soția mea, amândouă personale și cu foarte mare căldură scrise.

Ceea ce m-a surprins la oamenii de aici, mă refer în special la belgienii din biserica pe care o frecventez, au fost acele gesturi pe care nu le-am văzut la mulți români creștini. Când, într-o dimineață, soția mea nu s-a simțit bine și nu a putut veni la biserică, cei din biserică m-au întrebat de ea, iar în ziua următoare ne-am trezit cu o scrisoare de încurajare în poștă. Când niște prieteni de-ai mei au venit în Belgia să lucreze, și își căutau locuință, mai mulți din biserică au căutat, au dat telefoane ca să îi ajute. Și exemplele pot continua.

Bine, veți zice, vorbești despre oameni credincioși. Nu, nu vorbesc numai despre oamenii credincioși. Am în minte mulți alți oameni, în special în vârstă, care trec pe lângă tine pe stradă și îți aruncă un zâmbet, chiar dacă nu te cunosc. Îi am în minte și pe medicul de familie, pe dentist, pe doctorii și pe asistentele de la spital, pe funcționari, pe șefi și pe colegi. Desigur, există și excepții, însă în cazul lor, excepțiile nu fac decât să întărească regula.

Un proverb

“Căci încăpăţânarea îi ucide pe cei nesăbuiţi,
şi mulţumirea de sine îi distruge pe cei proşti,
dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă,
fără să se teamă de vreun rău” (NTR, Prov. 1:32)

Ce mi-a dat cel mai mult de gândit la acest proverb a fost linia a doua: „mulțumirea de sine”. Versiunea Cornilescu în limba română surprinde oarecum ideea aceasta, traducând cu „liniștea”. Cuvântul ebraic are două valențe: dacă este luat în sens pozitiv înseamnă: „liniște, pace, tihnă”; însă dacă este luat în sens negativ, sens pe care îl are în acest context, cuvântul înseamnă „automulțumire”, „satisfacție de sine (adesea nejustificată, vezi def. DEX)”, „o siguranță fără temei”. Sau foarte bine definită ca „o tihnă bazată pe ignorarea sau neglijarea responsabilităților serioase (un pleonasm!? Poate, dar justificat, n.m) ale vieții”. Vezi aici.

Acum… tocmai despre aceste responsabilități serioase ale vieții ne vorbesc Proverbele.

Un proverb pe zi / Een spreuk per dag

„Frica de Domnul este începutul cunoașterii, dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și disciplinarea” (Prov. 1:7, NTR).

„De vrees voor Jahwe is het begin van de kennis;
wijsheid en tucht worden door de dwazen versmaad” (KBS, Spreuken 1:7).

Iată și nota explicativă pe care versiunea catolică olandeză KBS o dă la acest verset: Vrees voor Jahwe: niet alleen het gevoel van ontzag voor de Heer, maar een daadwerkelijke vroomheid die haar stempel op heel het leven druk (vgl. 8:13).

Adică: Nu doar sentimentul reverenței față de Domnul, ci o devoțiune văzută în viața de zi cu zi, ca marcă pe care această reverență o lasă pe întreaga ta viață (vezi și 8:13).

Despre înțelepciune

„Înțelepciunea… nu este nici pe departe atât de ușor de definit. Etimologic vorbind, termenul poate proveni dintr-un cuvânt care avea sensul de a fi neclintit, a fi bine întemeiat. Indiferent de etimoplogia lui, termenul ebraic hokmah acoperă toată gama de experiențe umane. Printre cuvintele care se încadrează în aceeași arie semantică cu hokmah sunt înțelegere, perspicacitate, discernământ, bun simț și inteligență.

Așadar, înțelepciunea biblică se referă la îndemânarea practică de a fi priceput și de a avea succes în viață. Înțelepciunea biblică este religia ieșită pe străzile și în piețele vieții, având drept călăuză frica de Dumnezeu.”

(Walter Kaiser Jr., Documentele care stau la baza Vechiului Testament, Logos, Cuj-Napoca, 2009)

Aanbevolen links (Linkuri recomandate)

Belgische Evangelische Zending: www.b-e-m.org. Acesta este site-ul oficial al Misiunii Evanghelice Belgiene, misiune care suprinde mai multe biserici evangelice belgiene.

Evangelische Christengemeenten Vlaanderen: www.ecvnet.be

Boek-en muziekwinkel: www.hetgoedeboek.be

CD’s, muziekpartituren, materialen voor geloofsopvoeding / zondagsschool: www.nootzaak.be

Doelgerichte Gemeente: www.doelgericht.net

Evangelisch Toerustingsschool: www.ets-vlaanderen.be

Evangelisch Jeugd Verbond: www.ejv.be

Evangelische Omroep Nederland: www.eo.nl

Evangelische Radio & Televisie Stichting: http://www.erts.org

Gemeenten en Gehandicapten: http://www.geng-info.be

Organisaties, Jeugd, Vakantie, Onderwijs, Muziek: http://users.pandora.be/linkpagina

Startforum / Spring: http://home.tiscali.be/startpunt,                                                                                                                www.springvzw.be

Taalkundig Zendings en Ontwikkelingswerk: www.wycliffe.net/be

Tal van Zendings-organisaties en hun werk: www.zending.org

Waalse vereniging van evangelische gemeenten: www.aepeb.be. Acesta este site-ul Asociației Bisericilor Protestante Evanghelice din Belgia, de fapt, din partea Valoniei, regiunea de limbă franceză a Belgiei. Este folositor pentru cei care citesc în limba franceză.

Bethesda: christelijk centrum voor levens- en gezinsvragen: www.bethesda.be

Pastorale counseling: www.pastoralecounseling.org/

Sursa: http://www.veg.be/

Despre Halloween și despre sfinți

Zilele trecute a fost sărbătoarea cunoscută de cei mai mulți drept Halloween. Puțini însă știu că la origini, această sărbătoare îi comemora pe cei credincioși care au trecut la cele veșnice, fiind numită ”Sărbătoarea Tuturor Sfinților”. În vreme ce unele sărbători creștine (cum este Crăciunul, de exemplu) au luat locul celor păgâne în primele veacuri de istorie a Creștinismului, pentru a le oferi acestora din urmă o semnificație creștină, în ultimele veacuri se observă o tot mai accentuată tendință de a converti sau reconverti sărbătorile creștine în sărbători cu specific păgân. Lucrul acesta poate fi observat aici în vestul Europei relativ la sărbători ca Halloween, pe când în estul Europei poate fi observat cu referire chiar la principalele sărbători ale Creștinătății, Nașterea și Învierea Domnului.

Duminica aceasta, în biserica evanghelică flamandă pe care o frecventez s-a discutat despre sfințenie, un subiect pe care l-am salutat ca fiind de actualitate în contextul începutului de noiembrie. Ideea de la care s-a pornit a fost de fapt întrebarea legitimă: „Cine sau ce oferă unui om sau unui obiect calitatea de a fi sfânt?”

Subiectul mi s-a părut cu atât ma relevant cu cât pe data de 11 octombrie, la Vatican, a fost canonizat primul sfânt flamand, Pater Damiaan. Citind despre viața acestui om al lui Dumnezeu, nu poți să nu fii uimit și mișcat de o asemenea viață și nu te poți gândi altfel la un asemenea om, decât ca la un sfânt, un om al lui Dumnezeu. Aici este o întreaga discuție, deoarece, vizavi de sfinți, evanghelicii se situează într-una dintre extreme, pe când catolicii și ortodocșii în cealaltă. Bineînțeles că nici evanghelicii nu înțeleg pe deplin perspectiva celorlalți și nici ceilalți nu înțeleg pe deplin perspectiva evanghelică. Ca unul care am studiat atât la o facultate de teologie baptistă cât și la una ortodoxă, îmi dau seama că niciunii nu înțeleg perspectiva celuilalt, și aceasta este de cele mai multe ori sursa divergențelor.

Din perspectiva Sfintelor Scripturi, cartea pe care creștinii o consideră Cuvântul lui Dumnezeu către oameni, așadar Revelație, Dumnezeu ne este prezentat ca unul Sfânt, sfințenia fiind unul dintre atributele divine. Când Biblia vorbește despre sfințenia lui Dumnezeu, ea spune de fapt că Dumnezeu este total diferit, deosebit față de oameni -  în putere, în splendoare, în bunătate și în altele. Dar tot Scripturile ne spun că Dumnezeu a făcut anumite lucruri sfinte, prin faptul că le-a destinat un rol și un scop special. Adică le-a pus deoparte și le-a desemnat un țel, un scop, în conformitate cu sfințenia Lui. Mai mult, Dumnezeu s-a apropiat de anumiți oameni și i-a chemat să fie speciali, să fie sfinți: „Voi să-Mi fiți sfinți, pentru că eu, Domnul, sunt sfânt; Eu v-am ales dintre popoare ca să fiți ai Mei.” Dacă Dumnezeu este sfânt, atunci și poporul Lui trebuie să fie sfânt, nu?

În Noul Testament, în Testamentul Domnului Isus Hristos, creștinii, Biserica este prezentată ca poporul lui Dumnezeu, chemat la aceeași sfințenie. Dându-și viața în locul nostru, Isus Hristos Și-a răscumpărat un popor care să fie al lui Dumnezeu, sfințit prin jertfa lui Hristos, dar chemat să fie sfânt. Ăștia suntem noi, creștinii, indiferent de denominația din care facem parte: sfințiți și chemați să fim sfinți.

Lucrul acesta m-a făcut să caut și să găsesc un corespondent, o analogie, ca să îmi explic această aparentă contradicție: făcuți sfinți dar chemați să fim sfinți. M-am gândit, așadar, la expresiile de drept și de fapt. De  drept, prin credință, fiecare creștin este sfânt, făcut sfânt în și prin Hristos. De fapt, însă, fiecare creștin trebuie să trăiască în conformitate cu calitatea de sfânt pe care o are, adică trebuie să ducă o viață sfântă. Ultimul capitol din Biblie, Apocalipsa 22:11 încheie revelația în felul urmăror: „… iar cel sfânt să se sfințească și pe mai departe.” Sau, cum frumos o spune același autor, Sfântul Apostol Ioan, în altă parte, „Cel ce zice că rămâne în El (în Isus, n.m.) este dator să umble (cu sensul de a trăi) și el așa cum a umblat Isus.” Nu e ușor, dar nici nu suntem singuri.

School met de Bijbel De Springplank

Semnalez apariția, în peisajul plin de școli confesionale catolice, a unei școli primare confesionale cu specific evanghelic, în Aarschot. Pentru cei care citesc cât de cât în olandeză, vezi aici. Dacă școala ar fi în Turnhout, orașul în care locuiesc, mi-ar fi plăcut ca fiul meu să învețe într-o astfel de școală. Altfel, pentru că totuși am preferat ca fiul nostru să învețe într-o școală confesională, și nu într-una de stat, merge la o școală catolică.

Universitatea Catolică din Leuven (KUL)

Un articol interesant despre KUL aici. E interesant de ştiut că universitatea este clasată printre primele 100 din lume, undeva pe locul 65. Alte patru universităţi belgiene se clasează între primele două sute: sora de limbă franceză a universităţii mai-sus amintite, Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve (poziţia 126), Universitatea din Ghent (136), Universitatea din Antwerpen (177) şi Universitatea Liberă din Brussels (ULB, 191). Pentru modul în care sunt întocmite astfel de clasamente, vezi articolul.
Ar fi interesant de căutat un clasament al universităţilor româneşti.

Pagina Următoare »