Marius Cruceru in BIserica Baptistă Română din Bruxelles (St. Gilles)

Astăzi (16.10) de la orele 18:00 și mâine (17.10) de la orele 19:00 Marius Cruceru, pastorul Bisericii Baptiste din Aleșd și decan al Facultății de Teologie din cadrul Universității Emanuel Oradea, va fi împreună cu Biserica Baptistă Română din Bruxelles. Pentru cei care nu știu, în Bruxelles sunt două biserici baptiste, ambele numărând în jur de 20-30 de persoane. Marius Cruceru este invitat al bisericii baptiste din St. Gilles însă întâlnirile de duminică și luni vor fi ținute în sala bisericii baptiste arabe din cartierul Laeken, pe Rue Leopold 1, 117, lângă stația de metrou Bockstael.

In Bruges

Nu, nu e vorba despre filmul cu același nume, lansat în 2008, în care joacă Collin Farrel și Ralph Fiennes. E vorba, pur și simplu, de impresiile pe care mi le-am făcut vizitând Bruges sau Brugge (în flamandă) și de faptul că îl recomand cu toată inima ca pe un punct turistic care merită și trebuie văzut. Apropo, filmul mi s-a părut idiot, dar l-am vizionat din curiozitate, imediat ce m-am întors din Brugge. M-am distrat de faptul că în film apare același câine labrador pe care l-am fotografiat și eu, în timp ce el moțăia în fereastră. Mai departa aici.

Sărbătoarea roadelor, ediția a XII-a, Eindhoven (Olanda)

Pe site-ul Bisericii Române Ecclesia, din Olanda, este anunțată ediția a XII-a a Sărbătorii Roadelor, în zilele de 23, 24 și 25 septembrie 2011. Mai multe informații, direct de la sursă, aici.

De Statenvertaling

Odată cu Reforma religioasă din secolul al XVI-lea s-a acutizat printre protestanți și dorința de a avea Biblia în propria lor limbă, tradusă din limbile de bază, ebraică și aramaică pentru Vechiul Testament (VT), și greacă pentru Noul Testament (NT) . În 1522 Luther a tradus în numai 11 saptamâni Noul Testament din greacă în germană, finalizând VT în anul 1534. În ce privește traducerea Bibliei în spațiul reformat olandez, prima traducere completă a Bibliei în olandeză. Liesveldt Bijbel, apare în 1526, la Antwerpen, lucrare plătită cu capul de tipograful Jacob Liesveldt, însă o lucrare care era doar o traducere a altor traduceri, din germană sau latină.

În anul 1556 începe netezirea drumului pentru apariția versiunii Statenvertaling. Jan Utenhove traduce în acest an direct din limba greaca NT, specialiștii fiind de părere ca odată cu această ediție începe istoria Statenvertaling. Nu a mai existat o altă ediție a acestei traduceri. În 1559 apare pe piață versiunea J.D. a NT, de fapt o revizuire pe care Johannes Dyrkinus o face ediției Utenhove, însă cu accente calviniste. Cel mai important predecesor al Statenvertaling rămâne însă versiunea Deux-Aes Bijbel din 1562. Această versiune a ajuns să fie foarte îndrăgită de popor. Teologii însă, precum și conducătorii adunărilor, care cunoșteau una sau amândouă limbile biblice au criticat tot mai mult această versiune, datorită unei traduceri mult prea libere a VT și a prea multor germanisme.

Prin urmare, la Sinodul din Emden din 1571, s-a cerut o traducere mai ”corecta” a Bibliei în olandeză. Se vehiculau deja unele nume de posibili traducători. Abia la Sinodul Național din Dordrecht (1618-1619), primul punct pe ordinea de zi a fost: o nouă traducere a Bibliei. Timp de mai bine de o saptamână, în timpul a 7 ședințe s-a discutat această problemă. În cele din urmă, opoziția poporului, care iubea versiunea Deux-Aes, a făcut ca sinodul să amâne rezolvarea chestiunii.

Munca la noua versiune a început abia în anul 1626. Se cerea de la traducători (6 la număr) și editori nu doar cunoașterea limbilor biblice, ci și o foarte bună cunoaștere a teologiei, a limbii olandeze, o inimă dedicată slujirii lui Dumnezeu și credința în infailibilitatea și inspirația Scripturilor. Nu exista încă o limbă olandeză standardizată, așa că una dintre sarcinile lor era și aceea de a ajuta la standardizarea ei. Limba acestei noi versiuni trebuia clădită pe limbajul biblic al secolului al XVI-lea, trebuia să fie limba folosită în contextul bisericesc și trebuia să depășească orice caracter regional, devenind un simbol al unității Provinciilor Unite.

În ce privește metoda, traducătorii și-au dat seama că nu este ușor să găsești un echivalent precis în limba olandeză a termenilor ebraici și grecești. Cu toate acestea au optat pe cât mai mult posibil pentru o echivalența formală sau literală. Pe lângă textul biblic, Statenvertaling conținea și note, la fel ca mai vechile versiuni. Regula era însă ca notele să nu conțină probleme de dispută dogmatică. În același timp, unele note redau forma literară, în acele locuri în care nu a fost posibilă o traducere formală. Alte note sunt referințe, trimiteri biblice, iar altele spun că un anume cuvânt ebraic sau grecesc poate avea și o altă variantă de traducere. În alte locuri, în special în Profeți, erau oferite și unele interpretări, atunci când traducătorii erau siguri că era vorba despre o profeție mesianică.

În 1632 s-a încheiat traducerea VT, iar în 1634 s-a încheiat editarea lui. În 1634 este finalizată munca de traducere a NT, iar în 1635 munca de editare. Apocrifele (Deuterocanonicele) au fost finalizate tot în 1635. Pe 17 septembrie 1637 este înmânat Parlamentului, în cadrul unei ceremonii, primul exemplar al Statenvertaling. Prima ediție a versiunii conținea multe greșeli de tipar și de traducere, așa că a fost nevoie ca în anul 1657 să fie publicată o broșură, intitulată ”Register van de Verbetering der Druckfauten ende Misstellingen, die in den Eersten Druck van de Nieuw-Overgesetten Bibel gevonden worden” (Lista cu corecturile greșelilor de tipar și de traducere), iar apoi să fie tipărită o nouă ediție, la Amsterdam, în 1657. Chiar și în urma acestor modificări au fost erudiți ce au susținut că nu  toate greșelileau fost corectate. Parlamentul însă a decis, pentru a păstra unitatea bisericii și a statului, încetarea oricăror controverse privind noua versiune.

Într-un timp foarte scurt, noua traducere a ajuns să fie folosită practic peste tot: în biserică, în familie și în școli. Predicatorii au început să folosească numai această versiune, foarte multe familii au cumpărat această Biblie, iar Parlamentul (Staten-Generaal) a decis ca această traducere să fie folosită în școli, ca material didactic, pentru citire și scriere. Între 1637 și 1657 s-au vândut sute de mii de exemplare. Un alt fapt interesant e acela că noile ediții ale cărților teologice sau devoționale scrise înainte de 1600 au folosit textul noii traduceri. De asemenea, mărturisirile de credință și formulele liturgice au început să citeze numai din această nouă traducere. Așadar, în numai un deceniu, Statenvertaling a ajuns să fie foarte citită și prețuită în biserică, în familie și în școală, devenind principalul factor de unificare culturală și spirituală a teritoriilor vorbitoare de limbă olandeză și ajutând la formarea și standardizarea limbii olandeze. Datorită influenței ei, Statenvertaling este inclusă în Canonul Istoriei Olandeze, o listă cu 50 de subiecte, în ordine cronologică, care au influențat istoria Olandei și care trebuie predate în școlile primare și în primii doi ani de școală secundară.

(Am folosit, ca principală sursă, broșura De Statenvertaling herzien – korte toelichting (Versiunea de Stat Revizuită, o scurtă lămurire, 2010. Vezi și www.statenvertaling.nu)

Tată, ce înseamnă toate aceste lucruri?

Am considerat întotdeauna, conform tradiției biblice (Exod 12:26-27; Deuteronom 6:20-25), că părintele trebuie să îi ofere copilului posibilitatea de a pune întrebări: ”Tată, ce înseamnă acest/aceste lucruri?” Mai departe, aici.

Primele versiuni ale Bibliei în limba olandeză: traduceri la traduceri

Primele versiuni ale Bibliei în limba olandeză au fost de fapt niște traduceri făcute după alte traduceri ale Bibliei, din latină pentru cititorii catolici, și din germană pentru cei protestanți. Abia în anul 1637 apare prima traducere completă a Bibliei după textul ebraic și aramaic pentru Vechiul Testament și după textul grecesc pentru Noul Testament, fiind vorba despre Statenvertaling (Versiunea de Stat). Dar despre această foarte importantă versiune, într-o altă postare.

Pe site-ul BijbelsDigitaal.nl sunt prezentate informații despre aceste versiuni timpurii, precum și textele lor digitalizate:

Delfstebijbel (1477)


(sursa imaginii: http://www.bijbelsdigitaal.nl/delftse-bijbel-1477/)

Delfstebijbel este prima carte tipărită în limba olandeză. A fost tipărită în anul 1477 de către Jacob Jacobzoon van der Meer și Mauricius Yemantszoon van Middelborch. Așadar, prima carte tipărită în limba olandeză a fost o Biblie. Delftsebijbel nu conține însă întreaga Biblie, ci numai Vechiul Testament, fără cartea Psalmilor, precum și cărțile deuterocanonice și cele apocrife. Au fost tipărite 250 de exemplare, fără a mai reeditată mai târziu, iar până în zilele noastre s-au păstrat în jur de 50 de exemplare. Mai trebuie știut faptul că această Biblie face parte din categoria incunabulelor.

Biblioteca Societății Biblice Olandeze deține trei exemplare ale acestei Biblii. Un exemplar este împrumutat Muzeului Bibliei din Amsterdam și este expus în colecția permanentă de Biblii a acestui muzeu. Exemplarele care se află în biblioteca NBG diferă între ele în unele locuri. Se poate observa, de exemplu, că ordinea cărților biblice diferă în cele două exemplare, iar din exemplarul care este digitalizat au dispărut ultimele capitole din cartea 2 Macabei și ultima pagină din cartea Maleahi. Aceste pagini au fost scanate dintr-un alt exemplar.

Liesveltbijbel (1542)

Sursa: http://www.bijbelsdigitaal.nl/view.php?bible=liesv1542

Prima traducere completă a Bibliei în limba olandeză a fost tipărită în Antwerpen, în 1526, de către Jacob van Liesvelt. Aspectul cel mai deosebit al acestei Biblii e acela că ea a fost prima traducere reformată a Bibliei în limba olandeză, fiind în mare măsură bazată pe traducerea în germană a lui Luther. În septembrie 1522 a ieșit Noul Testament de sub tipar; o a doua ediție a urmat în decembrie, același an. Din anul 1523, Luther a început să traducă Vechiul Testament, însă în 1526 acesta nu era încă finalizat. Textul Noului Testamen era bazat în întregime pe traducerea NT din 1522 a lui Luther, iar pentru traducerea Vechiului Testament s-au folosit, pentru prima ediție, porțiuni deja traduse de Luther, și porțiuni din Vulgata sau din alte traduceri.

Au apărut șase ediții ale acestei Biblii; în ediția din 1532 au apărut noi traduceri după traducerile făcute de Luther. După aceea, Liesvelt nu a mai adus multe modificări în edițiile ulterioare. Ultima ediție a apărut în anul 1542. Datorită amprentei reformatoare a acestei traduceri, Liesvelt a fost arestat în 1545 și condamnat la moarte.

Deux-Aesbijbel (1562)

Sursa: http://www.bijbelsdigitaal.nl/view.php?bible=deuxa1562

În a doua jumătate a secolului XVI, foarte mulți dintre adepții noii credințe reformate au fost nevoiți să fugă din fața inchiziției spaniole fie în Anglia, fie în orașul german Emden, situat la granița cu Olanda, și care devenise o citadelă a credinței calvine. Aici au luat ființă mai multe comunități de imigranți.

Reformații din Emden au dorit să aibă o altă traducere în locul versiunii Liesveltbijbel, care era, de fapt, o traducere după Biblia germană a lui Luther, și nu o traducere după textele de bază. Ei își doreau o traducere a Bibliei care să fie făcută direct în olandeză din textele de bază, ebraic și grecesc. Astfel că în 1562 a părut în Emden o nouă traducere a Bibliei. Mai întâi a apărut, în 1559, o traducere direct din limba greacă a NT, iar în 1561 a apărut doar o ediție revizuită a versiunii Liesveltbijbel pentru Vechiul Testament.

Această Biblie a devenit cunoscută sub numele de Deuz-Aesbijbel, numită așa, după o notă la textul din Neemia 3:5, unde se vorbește despre lucrarea de restaurare a zidurilor Ierusalimului, la care anumiți nobili nu au vrut să ia parte. Textul notei spune: ‘Deux aes en heeft niet, six cinque en gheeft niet, quater dry die helpen vrij’ (Lit.: Doi-unu și nu au nimic, șase-cinci și nu dau nimic, patru-trei care ajută fără interes”). Acesta este un joc de cuvinte bazat pe un comentariu al lui Luther, care spune că cei săraci (deux aes) nu au nimic de oferit, cei bogați (zes en vijf) nu dau nimic, iar cei cu o situație de mijloc (drie en vier) sunt dispuși să ajute. Mai târziu această notă a fost îndepărtată.

Versiunea Deux-Aesbijbel a cunoscut mai multe ediții, cu corecturi și modificări și cu multe note marginale. Această versiune rămas versiunea în uz pentru creștinii reformați până la mijlocul secolului XVII, când a fost introdusă peste tot versiunea Statenvertaling. Dar despre această versiune, care are are o importanță foarte mare pentru istoria și cultura vorbitorilor de limbă olandeză, în următoarea postare




Versiuni ale Bibliei în limba olandeză

În ultima vreme, dat fiind noul meu statut membral, am început să fiu tot mai preocupat de versiunile olandeze ale Bibliei, precum și de istoria traducerii Bibliei pe aceste meleaguri. Această preocupare ține însă și de interesul special pe care îl am față de textul biblic și de istoria transmiterii lui, atât în vechime cât și în zilele noastre. Pentru a nu deruta, prin versiune înțeleg nici mai mult nici mai puțin decât o traducere a Bibliei într-o altă limbă (vezi definiția aici).

Observasem că atunci când se citea textul biblic în biserică erau folosite diferite versiuni. Versiunea pe care eu o aduceam cu mine la biserică, Groot Niews Bijbel 2001, era o versiune realizată într-un limbaj mai modern, care uneori nu se potrivea în formă cu textul ce era citit de la amvon. Aveam însă o altă versiune, pe care o îndrăgesc datorită faptului că este în format mare și că are note explicative, versiunea catolică Willibrord 1975, însă aceasta era prea mare și ”prea” catolică pentru o congregație evanghelică.

Așadar, am început să întreb ce versiune olandeză a Bibliei să caut pentru a o folosi când vin la biserică (când citesc Biblia acasă îmi place să folosesc mai multe versiuni). Am primit informații în inițiale: KBS, NBG, KBS-NBG, așa că am început să fiu derutat, dar și dornic să gasesc o versiune olandeză pe care să o pot folosi pentru uzul personal și pentru biserică. S-a întâmplat că cel care a predicat de Sărbătoarea Întrupării Domnului avea o cutie plină cu Biblii la el, așa ca ne-a invitat să ne luăm câte o Biblie. Eu mi-am ales versiunea NBG (despre versiuni am să vorbesc ceva mai încolo), despre care auzisem mult, soția mea a luat o versiune bilingvă engleză-olandeză a Psalmii, Proverbele și Noul Testament (Het Boek), care pe mine mă interesa pentru faptul că a fost realizată de societatea cu care am lucrat și eu timp de 6 ani în Romania, International Bible Society, la proiectul NTR (Noua Traducere Românească). Foloseam însă de multă vreme textul online al versiunii.

Având așadar la dispoziție câteva versiuni ale Bibliei în limba olandeză, doar cât să-mi stârnească apetitul, am început să caut informații referitoare la această chestiune a traducerii Bibliei în limba olandeză. Ceea ce m-a motivat și mai mult a fost căutarea cuiva, care astfel a ajuns pe blogul acesta. Persoana a căutat expresia biblii în limba flamanda. M-am gândit atunci că mai sunt și alții interesați de acest subiect.

Vizavi de limba flamandă, această sintagmă, chiar dacă gâdilă sentimentul flamand, este falsă; nu există limba flamandă, există numai limba olandeză și o mulțime de dialecte locale ale acestei limbi, atât în zona de nord a Belgiei (Flandra) cât și în Olanda. Pe acest subiect, poate o altă postare. Așadar, aceeași limbă scrisă și același dicționar sunt valabile atât în Olanda cât și în Flandra. Astfel, aceleași versiuni ale Bibliei se folosesc atât în Olanda cât și în Flandra, fie că au fost realizate în Olanda, fie că au fost realizate sub auspiciile unor societăți care activează în ambele țări.

Informații cu privire la versiunile Bibliei în olandeză, la fel ca și în multe alte limbi, sunt disponibile în prefața lor și pe nenumărate site-uri. De asemenea, textul complet al multora dintre aceste versiuni poate fi citit online. Societățile biblice care se ocupă de proiectele de traducere și de distribuire au, de asemenea, propriile lor site-uri. Am să încerc, în alte postări, să prezint informații cu privire la aceste versiuni.



Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.